Cum e să fii președintele filosofilor lumii? Mircea Dumitru: „Și pentru mine a venit ca o foarte mare surpriză. Nu pot să ascund că e o mare cinste care mi s-a făcut”

Săptămâna viitoare, la Paris, rectorul Universității din București, Mircea Dumitru, urmează să preia, de la o prestigioasă profesoară din Turcia, mandatul de președinte al Institutului Internațional de Filosofie.

„În luna august, vă spun sincer, când am fost ales, am simțit așa un sentiment de împlinire profesională, ar putea să fie chiar un moment de vârf, de culme al carierei mele și, încă o dată, nu socotesc neapărat, așa cum s-ar putea spune, că sunt șeful tuturor filosofilor, pentru că sunt foarte mulți filosofi extraordinar de cunoscuți și de puternici în ceea ce scriu și argumentează care nu sunt membri ai Institutului și cariera lor academică nu depinde de apartenența la acest Institut.

Dar recunoașterea aceasta și alegerea ta de către egalii tăi, de către colegi care sunt profesioniștii domeniului, sigur că reprezintă un moment de mare satisfacție. Fără să pierdem, totuși, măsura lucrurilor, adică rămânem în continuare lipsiți de aroganță și cu o bună modestie intelectuală, dar în același timp trebuie să recunoaștem că este o reușită deosebită, totuși, și pentru mediul cultural românesc și, în mod special pentru Universitatea din București, reprezintă un moment fast, cu siguranță”, a explicat Mircea Dumitru, care spune că parcursul său ca membru al Institutului a început acum aproximativ nouă ani.

De atuncia avut o activitate susținută, organizând chiar și la București o conferință internațională cu participarea mai multor membri ai acestui Institut, întâlnire care a avut drept temă centrală adevărul, una „foarte caldă și foarte incitantă, mai ales când astăzi se vorbește despre post-adevăr, despre fapte alternative, despre astfel de chestiuni care aș zice că sunt grave, dacă n-ar fi chiar ridicole, de fapt”.

Mai mult decât atât, adevărului filosofic i-a fost consacrat și un volum, numit în engleză„Truth”, realizat alături de profesorul de origine română Gabriel Sandu, care a ales, însă, să-și construiască în Helsinki cariera științifică, dar care a colaborat cu Mircea Dumitru la această lucrare. Toate acestea i-au adus, treptat, rectorului Universității, recunoașterea, aprecierea și încrederea celorlalți academicieni ai instituției.

„Acum un an am fost invitat de către doamna care a fost președinte până în această toamnă, o distinsă profesoară din Turcia, să susțin o conferință la Istanbul despre drepturile omului, despre aceasta am vorbit atunci la Istanbul, despre nevoia de învățământ umanist pentru a-i sensibiliza pe politicieni cu privire la drepturile pe care le au cetățenii, indivizii și mai ales drepturile minorităților.

Iar anul acesta, pentru că au fost alegeri generale, am fost întrebat de către mai mulți reprezentanți, nu numai din Franța, ci și din țările nordice, din Norvegia, din Suedia, dacă n-aș dori să candidez pentru o funcție executivă. Nici nu mă gândeam că aș putea fi propus chiar pentru funcția de președinte, asta și pentru mine a venit ca o foarte plăcută și mare surpriză. Însă acest profesor PASCAL ANGEL a insistat că aș putea face o foarte bună echipă cu domnia sa și, dacă accept să fiu nominalizat, domnia sa mă propune Adunării Generale.Și asta s-a întâmplat, m-a propus și am fost ales cu un număr suficient de mare de voturi ca să nu fie nevoie de turul al doilea, de balotaj sau de alte proceduri”, a adăugat Mircea Dumitru.

Alegerile au avut loc în luna august în Croația, la Dubrovnik, iar mandatul durează trei ani, Mircea Dumitru fiind propus pentru această funcție chiar de către Secretarul General al Institutului, un reputat profesor francez, iar rectorul UB a ținut să precizeze că în acest proces contează mai puțin naționalitatea și mai mult reputația și personalitatea științifică a fiecăruia, școala pe care reprezintă:„noi am reușit în ultimii ani la Universitatea din București să arătăm că Școala de Filosofie este alcătuită din oameni competenți, oameni care urmăresc criterii profesionale, deci o anumită recunoaștere, o anumită reputație de care mă bucur și nu pot să ascund faptul că este o mare onoare, o mare cinste care mi s-a făcut și mie și, într-un fel și școlii din care provin eu”.

Ce presupune o astfel de funcție? Concret, nu doar reprezentare, ci și activitate propriu-zisă, mai ales că Mircea Dumitru își propune ca mesele rotunde, colocviile și conferințele organizate sub coordonarea să atragă la dezbateri un public mai larg, nu doar profesorii universitari care se ocupă ce aria filosofiei.

„Ecredința mea că filosofia poate să joace un rol foarte important în marile dezbateri ale lumii contemporane, în marile dezbateri legate de mediu, dezbateri legate de multiculturalism, de chestiunile care țin acum de drepturile migranților, ciocnirile culturale și religioase care se pot produce odată cu deplasările acestea masive de populații care provin din țări diferite, cu tradiții, culturi diferite, cu apartenențe religioase diferite. Deci cred că filosofia poate să fie un mediator foarte bun pentru a discuta pe supozițiile dezbaterilor, de ce oamenii uneori nu se înțeleg între ei, cum ar putea înțelege să fie mai toleranți, să înțeleagă și puncte de vedere alternative, să-și exercite gândirea critică atunci când li se prezintă diferite opțiuni politice. Deci filosofia ar putea fi un instrument foarte bun de analiză, de dialog și de dezbatere”, explică rectorul UB rolul pe care această disciplină îl poate avea în societatea contemporană.

Una dintre mizele candidaturii lui Mircea Dumitru este și rolul pe care acest Institut îl poate avea pentru viața academică a României, drumurile pe care le poate deschide profesorilor de la universitățile din țară și încrederea pe care le-o poate da pentru a deveni mai vizibili la nivel internațional și prezențe mult mai active la evenimentele care au loc peste hotare.

„Eu asta îmi doresc, este o parte a mizei și este și ceea ce m-a motivat să candidez, să și accept realmente o funcție care, totuși, cere un anumit timp de lucru, iar eu am destul de multe lucruri de făcut și la Universitate. Și anume, aș vrea să antrenez cât mai mulți colegi de la universitățile din țară, nu neapărat filosofi, pot fi și istorici, și sociologi, și literați, adică oameni care sunt dispuși să aibă o minte deschisă către acest gen de dialog public și constructiv și cred că în felul acesta vor fi mai bine cunoscuți și colegii noștri de la universitățile din România în aceste întâlniri internaționale. Pe nedrept de multe ori, acești oameni foarte talentați, foarte competenți, foarte cultivați sunt mai puțin cunoscuți și din cauza aceasta poate că și dânșii sunt mai timizi uneori să se manifeste. Dacă ar fi mai prezenți la aceste întâlniri internaționale, cu siguranță că ar fi mai bine cunoscuți și mai bine apreciați”, a conchis Dumitru.

Ce este Institutul Internațional de Filosofie

Institutul Internațional de Filosofie a fost înființat în 1937, la inițiativa Guvernului Franței în colaborare cu Casa Regală Suedeză. În 1937, la Paris, a avut loc o conferință internațională foarte importantă în care au celebrat 300 de ani de la apariția lucrării fundamentale a lui René Descartes,„Discurs asupra metodei”, care constituie un fel de manifest al modernității, se consideră, din punct de vedere cultural, științific, că acela ar fi actul de naștere al epocii moderne.

Franța a participat, în primul rând, pentru că René Descarteseste francez și este un fel de simbol al raționalismului francez, al spiritului științific rațional care e caracteristic pentru cultura franceză, cel puțin pentru cea modernă, dacă nu și pentru cea contemporană, iar Suedia pentru că Descartes a trăit ultimii ani ai vieții la Curtea Reginei Cristina a Suediei. Regina Cristina a fost o personalitate foarte puternică, a modernizat țara: „Vă puteți imagina, o femeie regină într-o lume totală a bărbaților, a militarilor, a soldaților, a politicienilor bărbați în secolul 17. Era foarte impresionată, de-a dreptul fascinată de personalitatea lui Descartes pe care l-a invitat la curtea sa, Descartes a acceptat. Din păcate pentru el, condițiile foarte dure care au fost impuse de către Regina – se scula în fiecare noapte la ora 5 ca să-i explice Majestății Sale sistemul său filosofic, în ce constă metoda științei – , asta nu i-a priit sănătății și în câțiva ani a și murit, înainte de a împlini 55 de ani”.

Institutul are acum o istorie de 80 de ani, iar singurul român despre care se știe sigur că a mai fost membru al prestigioasei instituții înainte de 1990 este Grigore Moisil. În acest moment, instituția are membri din peste 100 de țări, cu toții cercetători și profesori care activează în domeniul filosofiei.